Peştera Pojarul Poliţei

Peştera Pojarul Poliţei este una din cele mai frumoase peşteri, fiind considerată ca având cele mai diverse speleoteme din carstul românesc. Este un adevărat muzeu natural, pe o lungime relativ mică alternând toată gama de speleoteme aranjate riguros, ca de mâna unui tipicar muzeograf.

Localizare

Deoarece este rezervaţie închisă total vizitării, e suficient să amintim că se află în Munţii Bihorului, în comuna Gârda de Sus, nu departe de peştera Scărişoara.

Istoric

1929 - Prima menţiune a peşterii este facută de R. Jeannel si E. G. Racoviţă sub numele de "Peştera de la Pojarul Gheţarului".

1949 - Peştera a fost explorată de M. Serban, I. Viehmann si St. Rotarides.

1955 - A fost facută prima cartare de I. Viehmann, M. Bleahu si J. Dan.

1952 - Este declarată monument al naturii şi închisă cu o poartă de fier.

1983 - Este schimbată poarta de catre Alpin Speo Club Polaris Blaj, ocazie cu care Viorel Luduşan descoperă şi explorează cea mai frumoasa galerie a peşterii ("Galeria Polaris"). Se recartează întreaga peşteră.

Descriere

Pojarul Poliţei este o peşteră fosilă formată din galerii (dezvoltate pe diaclaze) şi din câteva săli, aparţinând unui sistem de drenaj independent. Gura reprezintă un aven de prabuşire format secundar.

Intrarea are o forma triunghiulară de 2,5 m laţime şi 2 m înălţime. O verticală de 3 m duce într-un culoar puternic descendent. El este împărţit mai jos în două de o concreţiune verticală.

Se coboară prin stânga cu asigurare, căci în dreapta câţiva metri mai jos galeria se termină deasupra unei verticale de 10 m ce poate fi coborâtă numai cu coarda. Înaite era folosită o scară flexubilă de unde şi numele de Sala Scării. Are 15 m lungime, e plină cu bolovani şi trunchiuri de copaci căzuţi de sus. Din ea la stânga, imediat sub locul în care se coboară, se deschide o fereastră ce duce în sectorul vestic, iar la capătul din dreapta începe galeria ce conduce la sectorul estic, cu galerii puternic ornamentate.

Sectorul vestic este constituit în principal din Sala Mare, la care se ajunge prin fereastra de acces din Sala Scării, după care se coboră o diferentă de nivel de 3 m în ramonaj, pe concreţiuni. Urmează o galerie strâmtă de 12 m, pâna în Sala Mare. Aici încep să apară concreţiunile specifice acestei parţi a peşterii: cristale de calcit alb ce pe un fond de roşu, precum şi formaţiuni perlate de tipul coralite, cu broboane cu pedunculi lungi. Pe pereţii sălii şi în nişe se găsesc cristalictite, cristale de calcit arborescente, placi subţiri cu cristale de calcit dispuse în benzi (tipul denumit „furnir"), precum şi formaţiuni de montmilch cu microgururi.

Sala Mare are o lungime de 23 m, este orizontală, iar în cele două capete are nişe mai ridicate. Spre sud se află două galerii distincte ascendente. In capătul nordic apare o altă galerie ascendentă mai putin ornată, cu multe prabuşiri şi cu un aport masiv de argila roşie. În sfârşit, langă peretele estic, cel pe unde am ajuns în sală, se află o imensă formaţiune stalagmitică cu diametrul de 6 m şi înalţimea de 8 m, Capiţa, care izolează în spatele ei un culoar scurt şi o cămăruţă extrem de concreţionată.

Sectorul estic începe din Sala Scării, unde în dreapta se află o parte coborâtă în care se adună apa sub forma unui lac periodic. Aici se urcă o diferentă de nivel de 10 metri pe un planşeu calcitic ce formează podeaua culoarului înalţat. Acesta este bogat concretionat cu coloane, stalagmite, draperii albe de montmilch intarit, cu peretii incrustati cu cristale fibe-rosii, cu clustete si diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom întalni mai departe în peşteră.

Culoarul acesta este înalţat faţă de podeaua de rocă a peşterii caci imediat dincolo de el planşeul care l-a constituit este prabuşit, făcând loc unei gropi de circa 8 m diametru şi adâncă de 5 m, al cărui fund este ocupat de apă. Sala cu Gururi contrastează în mod izbitor cu splendoarea dinainte, având pereţii goi, sfârtecaţi de coroziune, podeaua plină de nămol şi argilă moale. Dincolo de groapă se trece târas printr-o poartă de numai 0,80 m înălţime într-o sală lipsită de concreţiuni. Apoi, pe sub o arcadă de rocă cu perforaţii — semn al curgerii sub presiune de odinioara — se trece în Sala Alba, în care se revarsa o splendidă cascadă de montmilch, cizelată extrem de fin in microgururi. Este Patul Miresei. De un alb imaculat cu excepţia unei dâre roşieteice în partea centrală, sugestiva pentru actul nupţial. În faţa patului se află un mare bloc prabuşit din tavan, asemanator unui animal înfundat în noroi, Cerberul. Pe sub arcada de stalactite de montmilch alb se trece într-o noua sală, care şi ea are pe dreapta o scurgere de montmilch în cascadă, lungă de 8 m, fasonată şi ea de microgururi şi care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sala cu Bazine.

Câteva stalagmite perlate anuntă un nou aspect al peşterii. Domină clusteritele, concreţiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stânga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adânca de 5 m, se trece pe o bârnă de lemn proptită de peretele stâng. Galeria face un cot de 90° la dreapta şi trecem acum în galerii cu pereţii nuzi, foarte alteraţi, roşii, cu vine de calcit proeminente şi cu cristalictite de talie mare, plasate în lungul fisurilor sau în zone cu aport de apa. Coborând usor, trecem în Galeria Excentritelor cu două cuiburi de concreţiuni excentrice.

La etajul superior orientat spre nord, se ajunge mergând pe un topogan abrupt, puternic concreţionat. Urcând pe numeroasele formaţiuni existente ajungem într-o galerie situată la circa 20 m mai sus fată de galeria cu prapastie şi care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeaşi diaclază.

Înaintând spre nord urcam pe langă o frumoasă placă albă de concreţiuni, spre partea cea mai bogat ornamentată a peşterii, cu nenumărate stalactite şi stalagmite perlate, cu o placă „furnir" translucidă. Galeria se termină cu o porţiune descendentă cu montmilch, .

Ultima galerie descoperită, Galeria Polaris începe tot din apropierea de Sala Scării printr-o căţărare dificilă de 20 m. Este formată dintr-o sală lungă continuată cu un coridor din ce în ce mai îngust şi sinuos. Aici poate fi vazut tot ce s-a descris pâna aici dar la superlativ. Trebuie menţionate discurile imense prinse de tavan sau perete, orizontale sau oblice încarcate cu cristale excentrice, buzdugane de cristale şi ele crescute în toate direcţile sfidând gravitaţia şi legile de cristalizare.

Pojarul Poliţei este una dintre peşterile cele mai bogate în concreţiuni din Romania, în care însa nu numarul formaţiunilor contează, ci varietatea lor. Se pot deosebi mai multe faciesuri de concreţionare şi ar fi interesant de studiat factorii care determină aceste variaţii. Peştera este interesantă şi ca forme de sculptare, şi ca geneză, probabil fiind rezultatul legării a unor goluri formate independent.

Conditii de vizitare

Peştera este închisă cu poartă metalică şi nu poate fi vizitată. Se află în custodia clubului de speologie Sfinx din Gârda de Sus.

Biologie

Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluşte, coleoptere), dar în parţile întunecate ale culoarelor abundă Pholeuon proserpinae glaciale.